Zilele astea m-am intors la inceputul anilor '90, retraind viata unui mare pilot, Ayrton Senna. Din pacate eram mult prea mic atunci, iar o tara abia iesita din comunism, fara conducta cu zeci de canale, nu oferea pe tava Formula 1. Tin minte insa ca orice faceam mai repede ii facea pe prieteni sa ma considere Senna. Nu doar pe mine. Oricine era mai grabit, mai indraznet, orice sofer isi permitea sa faca exhibitii cu masina, era considerat Senna.
La recomandarea unui bun prieten am vazut filmul documentar despre viata pilotului. In prima faza am avut impresia ca urmaresc un film artistic. Viata sportiva tumultoasa (in sensul bun), faptul ca voia sa fie numarul 1 cu orice pret si imaturitatea tanarului Senna l-au facut sa fie unul dintre cei mai iubiti sportivi. Toate astea au creat impresia unei modestii pe care pilotul a dovedit-o uneori, sincer. Nu rezonez prea tare cu modul lui de a fi si cred ca lumea are nevoie de personaje ca el in doze mici, precum condimentele intr-o mancare. Din nfericire, in ziua de azi multi prea multi vor sa-i copieze stilul si nu-si dau seama de gravitatea situatiei.
P.S.: Este de urmarit si transformarea vedetei Senna. Interviurile devin tot mai profesionale,iar el este tot mai constient de prezenta camerei. Totusi, din pacate, Senna nu este un exemplu. Provenea dintr-o familie bogata. Banii sunt o explicatie pertinenta atat pentru linistea cat si pentru imaturitatea tanarului. Mai multe in documentar:
