De cateva luni locuiesc in Cluj-Napoca si probabil ca o sa mai stau o vreme pe-aici. Dupa ce m-am calit bine de tot in sud, in Ramnicu Valcea si mai ales in Bucuresti (si pentru un timp destul de lung printre romanii din Roma), Clujul imi pare un basm frumos. Oamenii-s mai calzi, fetele-s mai frumoase si totul se desfasoara intr-un ritm mult, mult mai incet. Glumele lor par mai degraba anecdote (diferite de poantele noastre cu iz dambovitean), iar prietenia ti-o ofera cu precadere in momentele grele (la distractie parand, culmea, ceva mai domoli). M-am simtit imbratisat, chiar daca raspunsul meu nu a fost pe masura. Cu toate astea sunt si cateva aspecte care ma deranjeaza, mai mult sau mai putin.
Maghiarii
N-am nimic cu ungurii din tara noastra si pe cei mai multi chiar ii respect. De altfel, unele dintre cele mai inteligente persoane pe care le-am intalnit in Cluj sunt de etnie maghiara. Ma deranjeaza in schimb faptul ca exista institutii educationale (scoli obligatorii, universitati) cu predare in limba maghiara, unde romana nu e decat o limba straina. Exista persoane care nu inteleg romana si prefera sa nu le vorbeasca romanilor. In afara de faptul ca e greu si pentru ei (merg la farmacie si nu stiu cum sa comande ce-si doresc) e imoral si fata de tara care-i gazduieste (multi straini invata limba tarii gazda macar in semn de respect). Chiar daca trebuie sa respectam traditiile si valorile culturale, m-ar bucura totusi ca limba romana sa fie limba oficiala a oricarui cetatean roman (indiferent de etnie). Macar in Romania.
Imaginea Bucurestiului
Majoritatea clujenilor pe care i-am "descusut" par ca urasc Bucurestiul. Exceptand faptul ca pe bucuresteni ii considera mitici si nereprezentativi pentru Ardeal, desconsidera Bucurestiul chiar si atunci cand nu este cazul. Am auzit deseori intrebarea "Ce sa caut eu la Bucuresti?". Uneori chiar si in situatia in care Bucurestiul ar fi singura solutie. Cu toate ca-si iubesc orasul, realitatea din teren este alta. Discrepanta dintre cele doua orase este atat de mare incat nici macar nu are rost sa ma apuc sa insirui toate avantajele pe care ti le ofera capitala spre deosebire de provinice. Bineinteles ca si Clujul are avantajele sale, un exemplu personal fiind faptul ca ma aflu aici si nu la Bucuresti.
Limba romana
La fel ca in cazul maghiarilor, traditiile si valorile culturale ale ardelenilor ar trebui conservate. Totusi, in mediul academic mi se pare inoportuna folosirea unor regionalisme care nu au nimic de-a face cu limba romana. Desi sunt amuzante, la un moment dat devin enervante. O sa continui mai jos cu o mica lista de exemple:
Probleme in cazul numeralului cardinal: "tri" in loc de trei, "septe" in loc de sapte.
Probleme cu perfectul compus: "o fost", "s-o dus" in loc de "a fost", "s-a dus"
Probleme cu verbul "este" care e inlocuit enervant de mult cu mult mai obositorul "îi"
Si lista poate continua cu: "așe" - "așa", "tăţi" - "toţi", "binie" - "bine", nelipsitul "no", care apare pana si pe messenger in varianta "noah", "merem" sau "mergem"?, etc.
Ce ma intriga si mai tare e faptul ca regionalismele astea sunt adoptate si de alte persoane care vin din diverse zone ale tarii. N-ar fi o problema in cazul moldovenilor si al oltenilor (care hai sa admitem ca oricum nu vorbesc limba romana extraordinar de bine). E mai dureros cand asta se intampla cu tineri care vin din zone cu o limba romana pura (Deva).
Suna urat ce-am spus mai sus si as putea sa-i deranjez pe domolii ardeleni. Sunt doar niste aspecte care imi displac si care oricum nu-mi pot modifica placuta impresie pe care mi-au lasat-o.
