Melodia asta mi-a amintit de unul dintre cei mai buni prieteni, care zboara la propriu in jurul lumii. Trebuie sa fie o senzatie stranie sa nu ai cu cine-ti impartasi fericirea sau tristetea. Cunosc senzatia. De ceva vreme nu ma mai simt acasa niciunde. Si inca imi caut rostul...locul. Probabil ca vor mai fi cateva incercari. Si probabil ca asta ar trebui sa faca orice tanar care se plange ca nu are posibilitati de implinire profesionala. Ar trebui sa spuna mai des "la revedere" si in acelasi timp sa aiba pregatit in bagaj un "adio" pe care s-ar putea sa-l foloseasca mult prea tarziu. Asta e riscul. Un risc natural.
