From Russia with love

Intotdeauna mi-a placut accentul rusesc. Poate ca mi se trage de la ofiterul rus interpretat de Arnold Schwarzenegger. Vara asta am cunoscut un tip care parea destul de dubios. Chelia, engleza, schemele prin care foarte usor ma punea la pamant (cu toate cele 93 de kilograme ale mele de-atunci) si faptul ca imi spunea mai mereu "my friend", mi-au reamintit de personajul lui Arnold. Pe youtube am descoperit un alt rus care prezinta arme. Desi sunt educationale, clipurile de mai jos sunt foarte amuzante. Mai ales pentru cei care au cunoscut rusi (in circumstante non-violente):

... the fuck up over there:

Amintiri

Fiecare generatie are farmecul ei. Fie e vorba de cei care au copilarit pe messenger sau de cei care au crescut cand aparea McDonalds-ul in Romania, toti au simtit copilaria. Nu fac parte din generatia care a crescut in comunism si nici din generatia care a vazut numai ce-a fost dupa. Nascut undeva la mijlocul anilor 80, am prins ceva si din comunism (fiind declarat soim in 89) si am cunoscut din plin perioada post-comunista. Exceptand haosul (care a ramas acelasi) mai toate sunt diferite acum fata de inceputul anilor 90.
Dragos Leasa si melodia lui care a prins la tinerii din generatiile vechi:

Dagga si Catalin. O altfel de rememorare a trecutului:

Ramnic

Sunt nostalgic. De Pasti o sa ma intorc in Ramnicu Valcea, pentru cateva zile. E oraselul in care am copilarit, in care am crescut si de care nu m-am putut desparti nici in anii de facultate. Au trecut aproape 4 luni de cand nu am mai fost pe-acolo. Si asta, pentru doar 2 zile. De fapt, in ultimele 7 luni nu am stat in Valcea mai mult de 5 zile, iar in ultimul an nu am reusit sa adun mai mult de 30 de zile acasa. E poate cea mai lunga perioada de acest gen, desi departe de casa am mai fost cate 3,4 luni, din 2002 incoace. Cu toate astea, anul asta e mai special. Mi-e intr-adevar dor de casa. Probabil ca va fi una dintre ultimele vizite in care ma voi mai simti inca valcean.
In alta ordine de idei, mi s-a intamplat de multe ori sa vorbesc cu persoane din afara Valcii. Fie ca erau din alte orase, fie ca erau din alte tari, ma intrebau mereu cum e orasul din care vin. Italienii, francezii, nemtii, austriecii, belgienii sau olandezii porneau discutiile cu mine de la aceeasi imagine preconceputa despre Romania, fie exagerat de buna, fie exagerat de rea. Straniu e ca pareri asemanatoare au si ardelenii, moldovenii sau bucurestenii. In orice caz, niciodata nu am fost in stare sa imi prezint orasul. Sau poate ca nici nu am incercat cu adevarat. M-am oprit prin a le spune ca e resedinta unui judet de munte, resedinta aleasa de I.L. Caragiale ca loc de desfasurare a actiunii dintr-o scrisoare pierduta, zice-se.
Pentru o prezentare mai detaliata, de data asta ma ajuta youtube-ul.
Imagini dintr-un documentar de exceptie, care din pacate prezinta doar anumite aspecte:

Nu putea lipsi "Valcea de altadata":

Imagini ceva mai recente, chiar foarte recente. Din pacate colajul e destul de haotic: