Mic indreptar

De cateva luni locuiesc in Cluj-Napoca si probabil ca o sa mai stau o vreme pe-aici. Dupa ce m-am calit bine de tot in sud, in Ramnicu Valcea si mai ales in Bucuresti (si pentru un timp destul de lung printre romanii din Roma), Clujul imi pare un basm frumos. Oamenii-s mai calzi, fetele-s mai frumoase si totul se desfasoara intr-un ritm mult, mult mai incet. Glumele lor par mai degraba anecdote (diferite de poantele noastre cu iz dambovitean), iar prietenia ti-o ofera cu precadere in momentele grele (la distractie parand, culmea, ceva mai domoli). M-am simtit imbratisat, chiar daca raspunsul meu nu a fost pe masura. Cu toate astea sunt si cateva aspecte care ma deranjeaza, mai mult sau mai putin.

Maghiarii
N-am nimic cu ungurii din tara noastra si pe cei mai multi chiar ii respect. De altfel, unele dintre cele mai inteligente persoane pe care le-am intalnit in Cluj sunt de etnie maghiara. Ma deranjeaza in schimb faptul ca exista institutii educationale (scoli obligatorii, universitati) cu predare in limba maghiara, unde romana nu e decat o limba straina. Exista persoane care nu inteleg romana si prefera sa nu le vorbeasca romanilor. In afara de faptul ca e greu si pentru ei (merg la farmacie si nu stiu cum sa comande ce-si doresc) e imoral si fata de tara care-i gazduieste (multi straini invata limba tarii gazda macar in semn de respect). Chiar daca trebuie sa respectam traditiile si valorile culturale, m-ar bucura totusi ca limba romana sa fie limba oficiala a oricarui cetatean roman (indiferent de etnie). Macar in Romania.
Imaginea Bucurestiului
Majoritatea clujenilor pe care i-am "descusut" par ca urasc Bucurestiul. Exceptand faptul ca pe bucuresteni ii considera mitici si nereprezentativi pentru Ardeal, desconsidera Bucurestiul chiar si atunci cand nu este cazul. Am auzit deseori intrebarea "Ce sa caut eu la Bucuresti?". Uneori chiar si in situatia in care Bucurestiul ar fi singura solutie. Cu toate ca-si iubesc orasul, realitatea din teren este alta. Discrepanta dintre cele doua orase este atat de mare incat nici macar nu are rost sa ma apuc sa insirui toate avantajele pe care ti le ofera capitala spre deosebire de provinice. Bineinteles ca si Clujul are avantajele sale, un exemplu personal fiind faptul ca ma aflu aici si nu la Bucuresti.
Limba romana
La fel ca in cazul maghiarilor, traditiile si valorile culturale ale ardelenilor ar trebui conservate. Totusi, in mediul academic mi se pare inoportuna folosirea unor regionalisme care nu au nimic de-a face cu limba romana. Desi sunt amuzante, la un moment dat devin enervante. O sa continui mai jos cu o mica lista de exemple:
Probleme in cazul numeralului cardinal: "tri" in loc de trei, "septe" in loc de sapte.
Probleme cu perfectul compus: "o fost", "s-o dus" in loc de "a fost", "s-a dus"
Probleme cu verbul "este" care e inlocuit enervant de mult cu mult mai obositorul "îi"
Si lista poate continua cu: "așe" - "așa", "tăţi" - "toţi", "binie" - "bine", nelipsitul "no", care apare pana si pe messenger in varianta "noah", "merem" sau "mergem"?, etc.
Ce ma intriga si mai tare e faptul ca regionalismele astea sunt adoptate si de alte persoane care vin din diverse zone ale tarii. N-ar fi o problema in cazul moldovenilor si al oltenilor (care hai sa admitem ca oricum nu vorbesc limba romana extraordinar de bine). E mai dureros cand asta se intampla cu tineri care vin din zone cu o limba romana pura (Deva).
Suna urat ce-am spus mai sus si as putea sa-i deranjez pe domolii ardeleni. Sunt doar niste aspecte care imi displac si care oricum nu-mi pot modifica placuta impresie pe care mi-au lasat-o.

Sunny

Un cutremur, un tsunami si cateva explozii (dintre care unele nucleare) au facut ravagii pe o arie intinsa din Japonia, lasand intr-o situatie jalnica sute de mii de oameni. Din fericire sunt japonezi, stiu sa infrunte problemele si sa treaca peste ele. Asta datorita mentalitatii lor de oameni curajosi si muncitori.
Exista, bineinteles, si pareri contradictorii. Japonia este o tara consumatoare, cu o datorie pubica de 220% din PIB. As traduce asta folosindu-ma de un fenomen ce ma reprezinta. Desi probabil e studiat sub alte forme si de catre economie, eu o sa-l numesc simplu "mitul omului harnic". Pentru ca mi-e mai usor decat sa-l descriu, o sa-l exemplific cu un caz cat se poate de real:
Consideri harnica o persoana atunci care tine bucataria curata zilnic (vasele spalate, aragazul curatat, podeaua dezinfectata, etc). In acelasi mod il consideri lenes si neingrijit pe cel care nu o face (sau o face mai putin sau la intervale de timp mai mari). Totusi, de cele mai multe ori, prima persoana s-ar putea sa foloseasca foarte multe resurse: apa, detergent, dezinfectant, etc. Asta ar insemna cheltuieli mai mari care ar putea duce la un moment dat la consumarea resurselor. Apoi, Dumnezeu cu mila! Fara detergent, dezinfectant si bani de platit apa care la un moment dat era consumata in exces, s-ar putea ca imaginea bucatariei sa fie alta, chiar daca in continuare ea va fi ingrijita. Cam asta-i situatia Japoniei, tara care e laudata pentru faptul ca-si "tine bucataria" curata. Sa vedem ce se va intampla cand li se termina detergentul.
Pana una alta trebuie sa vorbim despre ceea ce se intampla in Japonia in momentul de fata. Mai jos este un drum fotografiat prima data imediat dupa cutremur, iar a doua oara la doar 4 zile dupa cutremur.

Alege cu grija

Sunt multi oameni care, desi sunt bogati, au un buget limitat. Iar atunci cand limitarea nu e data de resursele financiare, se ocupa timpul de asta. Constata asadar ca trebuie sa aleaga. Ce sa aleaga? Haine, mancare, tehnologie, distractie...
Cum sa mananci sanatos? - Atentie! Costa:

Cum sa fii bine imbracat? - Atentie! Costa:

Cum sa te inconjori cu tehnologie? - Atentie! Costa:

Unde sa mergi la distractie? - Atentie! Costa:


Sau poti alege alte activitati. Nu costa:

Nimeni nu spune ca trebuie sa le dai banii tai, mancarea ta sau hainele tale. Ajuta-i sa se integreze in lumea noastra!